Paine si Circus

Revin cu cateva fotografii si impresii de la ceremonia de deschidere de ieri. In ordinea numerelor de pe tricou, Wynn, proaspat ridicat, gazda show-ului Le Reve la care ne duce Microsoft seara urmatoare. Imediat in dreapta, The Venetian, locul unde au loc toate conferintele si keynote-urile (deci si cel al lui William Gates III din seara asta, keep in touch). Fotografia din dreapta este minunatul hotel la care locuiesc eu, in cladirea din partea dreapta a fotografiei, la etajul 16. The Manor buildings nu se vad, sunt un fel de moteluri cu 3 nivele ascunse privirii in spatele cladirii mari din centrul fotografiei. Prietenii stiu de ce . Daca am timp in zilele urmatoare fac cateva fotografii pentru posteritate.

     

A propos de ceremonia de deschidere, rar mi-a fost dat o multime atat de mare de jurnalisti asteptand sa intre la o conferinta de presa. Coada, pe mai multe randuri, masura sute de metri. Cand se intampla asta, in sala respectiva deja oamenii erau la fel de inghesuiti ca sardelele din conserva. Miraculos, mancarea si bautura au supravietuit o lunga perioada de timp.

Si o ultima observatie, inainte de a fugi la urmatoarea conferinta de presa: incompetenta in State atinge cote inimaginabile. De prisos sa intrebi pe cineva orice, in cel mai fericit caz isi va recunoaste neputinta. Nici macar daca deasupra biroului scrie “Informatii”, iar respectivul are in jurul lui cateva brosuri destul de sugestive cu informatiile pe care ar trebui sa le ofere la cerere. Astazi un batranel haios a incercat sa ma convinga ca nu este nici un shuttle duminica intre Convention Centre si Sands/The Venetian, ca Hall 2 a LVCC este la The Venetian (!) si a fost amuzant sa-l vad alergand dupa mine sa vada de unde iau autobuzul “ca sa spuna si altora care-l intreaba”. Eu ma lamurisem aruncand o privire in pliantul pe care chiar el mi-l inmanase.

Las Vegas, first thoughts

Astea’s primele impresii dupa sosire in Las Vegas, la capatul unei calatorii de 26 ore. Parerea mea este ca n-o sa mai calc vreodata in America, cine-mi spune ca aici umbla cainii cu covrigi in coada nu are decat sa-si pastreze parerea, asa cum mi-o pastrez si eu. Dupa ce am vazut in toamna San Francisco si acum, un colt de Vegas, pot spune cu mana pe inima: nu-i de trait aici, totul pute.

De fapt, cam totul a pornit cu stangul legat de plecarea asta la Las Vegas. Almighty Microsoft, care practic stapaneste lumea, s-a milostivit sa invite doi ziaristi din Romania pentru circul CES 2007. Ghinionul meu, sunt unul dintre ei. Mi se pare inadmisibil, si o rusine pentru Microsoft Romania, sa-si cazeze invitatii la cel mai mizerabil hotel din Vegas (probabil cea mai ieftina cazare pe care au putut-o gasi), fara sa plateasca macar micul dejun. Cand am ajuns (la miezul noptii – ora Pacificului) la hotel, dupa o aterizare cu emotii, dar incheiata fericit, am crezut ca voi muri: camera putea ingrozitor, pe pat erau servetele folosite, iar pe jos – un prosop la fel de folosit. Regret ca m-am enervat atat de tare incat am iesit pe usa fara sa apuc sa fac cateva fotografii. Intors la receptie (care in cazul meu era la cateva sute de metri de cocina poreclita “manor” – desigur tarand dupa mine ditamai valiza si spumegand de furie) am reusit sa obtin, in schimbul nervilor, o camera decenta, pentru care ar fi trebuit sa platesc suplimentar 20 de dolari pe zi, dar pe care receptionera s-a milostivit sa mi-o dea gratis – un upgrade dupa cum s-a exprimat ea. Pentru mine prima versiune era un downgrade, iar rezultatul, abia acceptabil. Rusine, Microsoft!

Tot ce-mi doresc acum este sa ma intorc sanatos acasa. Ceea ce nu-i foarte garantat. Am aflat cu ocazia asta si ce inseamna o companie low-cost, si de ce sunt ieftine biletele. Nu blamez Microsoft si pentru asta, nu-i vina lor ca marile companii aeriene subcontracteaza traseele mai putin profitabile altor companii mai mici. “Ted Airlines is a part of United”, dupa cum spune reclama, dar credeti-ma ca a fost cel mai emotionant zbor. Aeronava a vibrat la decolare ca nici o alta din experientele mele anterioare, toate cacaturile zdranganeau si scartaiau, dar in fine, am ajuns in aer. Stewardesele erau niste bunicute scoase la reforma (greu de crezut ca ar fi putut face fata unei situatii de criza, pareau depasite chiar de problema servirii unui pahar cu apa in ora ce ma despartea de aeroportul din Vegas). Pilotii desigur erau de mana a doua, si asta s-a simtit la aterizare, avionul avand doua caderi in gol la joasa altitudine, de fiecare data crezand ca va atinge solul si se va duce dracului. Am avut noroc, si Ted Airlines si-a pastrat aeronava si reputatia pentru alte zboruri la limita norocului.

Sper ca lucrurile sa se indrepte si totul sa mearga brici in zilele urmatoare, pentru a putea relata pentru XtremPC live de la CES 2007. Si mai ales, sper sa zbor cu o companie decenta la intoarcere (zborul de la Vegas la Miami si cel de la Miami la Frankfurt sunt operate de United, care sper sa nu ma dea iarasi pe urma lui Ted).