Las Vegas, first thoughts

Astea’s primele impresii dupa sosire in Las Vegas, la capatul unei calatorii de 26 ore. Parerea mea este ca n-o sa mai calc vreodata in America, cine-mi spune ca aici umbla cainii cu covrigi in coada nu are decat sa-si pastreze parerea, asa cum mi-o pastrez si eu. Dupa ce am vazut in toamna San Francisco si acum, un colt de Vegas, pot spune cu mana pe inima: nu-i de trait aici, totul pute.

De fapt, cam totul a pornit cu stangul legat de plecarea asta la Las Vegas. Almighty Microsoft, care practic stapaneste lumea, s-a milostivit sa invite doi ziaristi din Romania pentru circul CES 2007. Ghinionul meu, sunt unul dintre ei. Mi se pare inadmisibil, si o rusine pentru Microsoft Romania, sa-si cazeze invitatii la cel mai mizerabil hotel din Vegas (probabil cea mai ieftina cazare pe care au putut-o gasi), fara sa plateasca macar micul dejun. Cand am ajuns (la miezul noptii – ora Pacificului) la hotel, dupa o aterizare cu emotii, dar incheiata fericit, am crezut ca voi muri: camera putea ingrozitor, pe pat erau servetele folosite, iar pe jos – un prosop la fel de folosit. Regret ca m-am enervat atat de tare incat am iesit pe usa fara sa apuc sa fac cateva fotografii. Intors la receptie (care in cazul meu era la cateva sute de metri de cocina poreclita “manor” – desigur tarand dupa mine ditamai valiza si spumegand de furie) am reusit sa obtin, in schimbul nervilor, o camera decenta, pentru care ar fi trebuit sa platesc suplimentar 20 de dolari pe zi, dar pe care receptionera s-a milostivit sa mi-o dea gratis – un upgrade dupa cum s-a exprimat ea. Pentru mine prima versiune era un downgrade, iar rezultatul, abia acceptabil. Rusine, Microsoft!

Tot ce-mi doresc acum este sa ma intorc sanatos acasa. Ceea ce nu-i foarte garantat. Am aflat cu ocazia asta si ce inseamna o companie low-cost, si de ce sunt ieftine biletele. Nu blamez Microsoft si pentru asta, nu-i vina lor ca marile companii aeriene subcontracteaza traseele mai putin profitabile altor companii mai mici. “Ted Airlines is a part of United”, dupa cum spune reclama, dar credeti-ma ca a fost cel mai emotionant zbor. Aeronava a vibrat la decolare ca nici o alta din experientele mele anterioare, toate cacaturile zdranganeau si scartaiau, dar in fine, am ajuns in aer. Stewardesele erau niste bunicute scoase la reforma (greu de crezut ca ar fi putut face fata unei situatii de criza, pareau depasite chiar de problema servirii unui pahar cu apa in ora ce ma despartea de aeroportul din Vegas). Pilotii desigur erau de mana a doua, si asta s-a simtit la aterizare, avionul avand doua caderi in gol la joasa altitudine, de fiecare data crezand ca va atinge solul si se va duce dracului. Am avut noroc, si Ted Airlines si-a pastrat aeronava si reputatia pentru alte zboruri la limita norocului.

Sper ca lucrurile sa se indrepte si totul sa mearga brici in zilele urmatoare, pentru a putea relata pentru XtremPC live de la CES 2007. Si mai ales, sper sa zbor cu o companie decenta la intoarcere (zborul de la Vegas la Miami si cel de la Miami la Frankfurt sunt operate de United, care sper sa nu ma dea iarasi pe urma lui Ted).