S-a aprins iGalceava-n mine!

Desigur, fara ca asta sa aiba vreo legatura cu bietul Jobs. Ghinionul lui ca se nimeri prin preajma. Adevarul este ca simteam nevoia sa injur, mama lor! Nici acum nu mi-a trecut. D’aia m-am intors, mai uracios si carcotas ca niciodata. Unde poti sa-njuri mai frumos si mai plin de naduf, daca nu pe blog. E atata intimitate aici…

Well, asta-i, desi ma hotarasem sa ma dau la fund, iete ca nu fu asa. Asta pentru ca, ale draq frustrari, se aduna. Si pentru ca mi-e mila de colegii de trafic si de bietii pietoni, prefer sa le canalizez intr-o zona inofensiva (pazea! ca vine torentul), in speta aici. Stati pe-aproape, sunt rau, musc!