Zboara puiule, zboara…

De data asta am fost cu un pas inaintea lui Cristi Roman, cel care le stie pe toate si, la o zi dupa ce mi-am strans jucariile din redactia XtremPC pentru a doua oara in mai putin de patru luni, nu sunt convins ca macar fostii mei colegi sunt la curent cu plecarea mea.

Well, telenovela s-a incheiat la fel de neasteptat pe cat a si inceput, ciorba incalzita este calda, dar pute si deranjeaza stomacul, farts all over the place. Nu intru in detalii, no hard feelings, show must go on.

Paine si Circus

Revin cu cateva fotografii si impresii de la ceremonia de deschidere de ieri. In ordinea numerelor de pe tricou, Wynn, proaspat ridicat, gazda show-ului Le Reve la care ne duce Microsoft seara urmatoare. Imediat in dreapta, The Venetian, locul unde au loc toate conferintele si keynote-urile (deci si cel al lui William Gates III din seara asta, keep in touch). Fotografia din dreapta este minunatul hotel la care locuiesc eu, in cladirea din partea dreapta a fotografiei, la etajul 16. The Manor buildings nu se vad, sunt un fel de moteluri cu 3 nivele ascunse privirii in spatele cladirii mari din centrul fotografiei. Prietenii stiu de ce . Daca am timp in zilele urmatoare fac cateva fotografii pentru posteritate.

     

A propos de ceremonia de deschidere, rar mi-a fost dat o multime atat de mare de jurnalisti asteptand sa intre la o conferinta de presa. Coada, pe mai multe randuri, masura sute de metri. Cand se intampla asta, in sala respectiva deja oamenii erau la fel de inghesuiti ca sardelele din conserva. Miraculos, mancarea si bautura au supravietuit o lunga perioada de timp.

Si o ultima observatie, inainte de a fugi la urmatoarea conferinta de presa: incompetenta in State atinge cote inimaginabile. De prisos sa intrebi pe cineva orice, in cel mai fericit caz isi va recunoaste neputinta. Nici macar daca deasupra biroului scrie “Informatii”, iar respectivul are in jurul lui cateva brosuri destul de sugestive cu informatiile pe care ar trebui sa le ofere la cerere. Astazi un batranel haios a incercat sa ma convinga ca nu este nici un shuttle duminica intre Convention Centre si Sands/The Venetian, ca Hall 2 a LVCC este la The Venetian (!) si a fost amuzant sa-l vad alergand dupa mine sa vada de unde iau autobuzul “ca sa spuna si altora care-l intreaba”. Eu ma lamurisem aruncand o privire in pliantul pe care chiar el mi-l inmanase.

Las Vegas, first thoughts

Astea’s primele impresii dupa sosire in Las Vegas, la capatul unei calatorii de 26 ore. Parerea mea este ca n-o sa mai calc vreodata in America, cine-mi spune ca aici umbla cainii cu covrigi in coada nu are decat sa-si pastreze parerea, asa cum mi-o pastrez si eu. Dupa ce am vazut in toamna San Francisco si acum, un colt de Vegas, pot spune cu mana pe inima: nu-i de trait aici, totul pute.

De fapt, cam totul a pornit cu stangul legat de plecarea asta la Las Vegas. Almighty Microsoft, care practic stapaneste lumea, s-a milostivit sa invite doi ziaristi din Romania pentru circul CES 2007. Ghinionul meu, sunt unul dintre ei. Mi se pare inadmisibil, si o rusine pentru Microsoft Romania, sa-si cazeze invitatii la cel mai mizerabil hotel din Vegas (probabil cea mai ieftina cazare pe care au putut-o gasi), fara sa plateasca macar micul dejun. Cand am ajuns (la miezul noptii – ora Pacificului) la hotel, dupa o aterizare cu emotii, dar incheiata fericit, am crezut ca voi muri: camera putea ingrozitor, pe pat erau servetele folosite, iar pe jos – un prosop la fel de folosit. Regret ca m-am enervat atat de tare incat am iesit pe usa fara sa apuc sa fac cateva fotografii. Intors la receptie (care in cazul meu era la cateva sute de metri de cocina poreclita “manor” – desigur tarand dupa mine ditamai valiza si spumegand de furie) am reusit sa obtin, in schimbul nervilor, o camera decenta, pentru care ar fi trebuit sa platesc suplimentar 20 de dolari pe zi, dar pe care receptionera s-a milostivit sa mi-o dea gratis – un upgrade dupa cum s-a exprimat ea. Pentru mine prima versiune era un downgrade, iar rezultatul, abia acceptabil. Rusine, Microsoft!

Tot ce-mi doresc acum este sa ma intorc sanatos acasa. Ceea ce nu-i foarte garantat. Am aflat cu ocazia asta si ce inseamna o companie low-cost, si de ce sunt ieftine biletele. Nu blamez Microsoft si pentru asta, nu-i vina lor ca marile companii aeriene subcontracteaza traseele mai putin profitabile altor companii mai mici. “Ted Airlines is a part of United”, dupa cum spune reclama, dar credeti-ma ca a fost cel mai emotionant zbor. Aeronava a vibrat la decolare ca nici o alta din experientele mele anterioare, toate cacaturile zdranganeau si scartaiau, dar in fine, am ajuns in aer. Stewardesele erau niste bunicute scoase la reforma (greu de crezut ca ar fi putut face fata unei situatii de criza, pareau depasite chiar de problema servirii unui pahar cu apa in ora ce ma despartea de aeroportul din Vegas). Pilotii desigur erau de mana a doua, si asta s-a simtit la aterizare, avionul avand doua caderi in gol la joasa altitudine, de fiecare data crezand ca va atinge solul si se va duce dracului. Am avut noroc, si Ted Airlines si-a pastrat aeronava si reputatia pentru alte zboruri la limita norocului.

Sper ca lucrurile sa se indrepte si totul sa mearga brici in zilele urmatoare, pentru a putea relata pentru XtremPC live de la CES 2007. Si mai ales, sper sa zbor cu o companie decenta la intoarcere (zborul de la Vegas la Miami si cel de la Miami la Frankfurt sunt operate de United, care sper sa nu ma dea iarasi pe urma lui Ted).

HP isi baga banii-n fond!

Intr-un editorial scris de mine inainte de a parasi XtremPC, aminteam in treacat despre faptele de arme ale maretei companii americane HP, implicata intr-un scandal pe masura renumelui sau – respectiv consultarea frauduloasa a listelor de apeluri telefonice ale unor ziaristi care au avut acces la informatii confidentiale din interiorul companiei.

Fara sa constituie vreo surpriza, scandalul s-a incheiat in balonase de sapun, HP donand 14.5 milioane de dolari statului California, primind in schimb stingerea cauzelor civile aflate pe rol in care a fost implicata compania cu acest prilej. Cercetarile penale in cazul capilor companiei, cu toate acestea, se deruleaza in continuare.

Comica este, insa, destinatia pe care o vor lua acesti bani: constituirea unui fond care sa ajute autoritatile sa lupte mai bine impotriva cazurilor de violare a intimitatii si, respectiv, impotriva incalcarii drepturilor de proprietate intelectuala (oare ce legatura o fi intre cele doua?). Prima destinatie a fondului este la fel de haioasa ca si cotizatia lui Rimaru la un ipotetic fond pentru ajutorarea viitoarelor victime, in timp ce al doilea sau scop ma face sa ma intreb daca nu cumva banii urmeaza sa fie folositi de autoritati pentru a proteja drepturile intelectuale ale donatorului (HP in acest caz) ))).

Din putul gandirii…

iata si cum vad eu viitorul, in afara de uzatul “mic si negru”. More to come.

Interfata pentru foaia de hartie

Mi s-a parut incredibila patania lui Liviu de acum un an, cand s-a hotarat sa-si faca un card de credit. A ales BRD tocmai pentru ca era (cel putin la vremea aceea) singura banca unde puteai completa documentele online. Intr-un scenariu demn de Radio Erevan, dupa ce a completat documentele online, a trebuit sa se prezinte personal la ghiseu pentru a completa alte documente, ad labam de data asta, iar dupa aprobarea creditului s-a ales cu ridicola suma de 3 milioane (lei vechi, la fel de valorosi atunci ca si acum). Patania a fost subiect de editorial in XtremPC-ul acelor vremuri, in care online nu insemna simplificarea birocratiei, ci adancirea acesteia, prin adaugarea unui pas suplimentar.

De atunci lucrurile s-au mai schimbat, in bine in cele mai multe cazuri. Si totusi… Mare amator de fado, mi-am facut rezervarea biletelor la Dulce Pontes prin vreaubilet.ro, avand experiente anterioare fericite cu alte sisteme de rezervare a biletelor. Primul semn de intrebare: site-ul nu ofera posibilitatea alegerii locurilor, asa cum se intampla, spre exemplu, atunci cand iti iei bilet la Movieplex. Trec peste erorile de afisare si incarcarea greoaie si comand biletele, printez si pastrez cu grija numarul comenzii. Apoi, conform instructiunilor, dau buzna in Unirii sa ridic biletele. Ghereta, pavoazata cu insemnele vreaubilet.ro, este pazita de o bunicuta, care nu crosteaza, insa. Nici urma de computer si ma intreb cum va accesa baza de date sa scoata biletele rezervate de mine. Deja ceva pute. Scot hartia si-i explic eu ceva de rezervarea online. Iar ea, in replica, scoate hartia ei, ceva mai mototolita si uzata decat a mea, pe care erau mazgalite cu pixul diverse nume (dar nici un numar de rezervare, ma intreb de ce am fost instruit sa-l car cu mine la “casa de bilete”). Thank God, era si numele meu pe ea, ba chiar scris corect (asta e o minune, foarte rar se intampla sa nu-mi fie pocit numele). Ma rog, mamaie imi rupe biletele “hard copy” dintr-un cotor ponosit si ma lasa sa navighez in voia mea prin Unirea.

Incredibil, incercati si voi. Veti avea ce povesti prietenilor, garantat. Tot ce-mi mai doresc acum este sa fie valabile biletele si, desigur, sa nu ma cert pe locuri cu vreun individ de doua ori mai lat/inalt decat mine. Experiente anterioare mi-au aratat ca prioritate au cei cu tabla mai groasa. Pana atunci astept servicii actualizate pe vreauinsecolul21.ro, sau reparatie pe vreaubaniiinapoi.ro.